De cand am sosit in orasul acesta - ce mi se pare pe zi ce trece tot mai urat, tot mai subred si mai straniu - lucrurile s-au schimbat in viata mea! In lumea in care traiesc acum nimeni nu te apreciaza si nimic nu iti scoate valorile in evidenta. Daca inainte erai cineva... acum esti un nimeni, un nimic!
Multa cafea si multe nopti albe, mult plans pentru nimic. Nedreptatea e la ea acasa aici unde ma aflu acum. Inconjurata de straini simti ca o iei razna. Nu poti avea incredere in nimeni, iar replica vezi ca aici fiecare lucreaza pe cine poate rasuna pe holurile universitatii.M-am dezamagit pe mine, dar si pe cei dragi!
In urma ultimelor intamplari, zilele par tot mai lungi,iar ACASA e tot mai departe. Pana si camera spatioasa in care locuiesc imi da starea de sufocare, neavand sansa sa sper la mai bine... . Nu am mai citit de mult o carte care sa o iau eu din propria mea dorinta sa o parcurg, nu am avut timp sa vad un film la care sa plang sau sa rad in hohote! Aici...nu exista timp - timp pentru tine. Trebuie sa inveti, sa mananci (daca apuci), sa ai insomnii (sunt foarte importante in reusita ta), sa bei o gura de apa daca reusesti si spre final sa nu uiti sa respiri.
Te izolezi de lumea intreaga, iti pierzi prietenii vechi si toata lumea crede ca esti suparata pe ea, insa acelasi lucru il crezi si tu despre ei. Oare de ce? Poate pentru ca nu au nici ei timp? Poate da..sau poate nu. Asadar, astfel trecem prin viata...netraind-o, pentru ca nu avem timp sa facem ceea ce ne place. Muncim ca sa ajungem cineva, dar dupa ce terminam munca aceasta riscam sa ramanem acelasi nimeni de acum. Speranta ramane ultima scapare, desi daca esti pesimist (ca mine) nu prea mai ai nici o iesire. Calea mea de iesire au fost parintii.. Nu ma asteptam nicicand sa ma sprijine in acest fel, sa fie alaturi de mine asa cum o fac.
In concluzie, inchei acest post prin Fruntea sus! Sunt puternica!
Cu stima si respect,
D33@ (ca in vremurile bune!)
P.S. Cam asta ma relaxeaza pe mine, poate merge si la voi!
2 comentarii:
Cand esti departe de casa, langa straini si nu langa cei dragi, automat legea junglei se activeaza. Nimeni nu iti intinde o mana pe bune, pentru ca s-ar putea defapt sa-l intreci si sa pice el de prost. Exista orgolii, exista tinte preconcepute de acasa si multi factori ce ingreuneaza viata departe de acasa langa straini. Dar.. ai pe cei dragi langa tine..langa inima ta care te sustin chiar si de la departare..acesta ar trebui sa fie impulsul care umple golul facut de acea "strainatate" ori concurenta..
Te iubesc.
atatea lucruri noi si totusi nimic....exact cum spuneai nopti albe si multa cafea...numai ca nimeni nu prea mai stie sa aprecieze o persoana cu adevarat, pentru ceea ce e, pentru ceea ce face si mai ales pentru munca pe care o depune...la noi in tara totul e in ceata...se vad numai cei care doresc sa se vada...dar asta nu inseamana ca munca i-a pus in evidenta....la noi totul e exact cum spunea un actor...."PENTRU A FI CINEVA IN VIATA TREBUIE SA AI TREI LUCRURI" NOROC, NOROC SI NOROC"... si cum unii s-au nascut fara noroc nu ramane decat sa astepte o tardiva reflecate a celor ce vor calitate, responsabilitate si eficacitate in tara asta....cu parare de rau spun ce mai e pana vom ajuge aici....romanii deocamdata trebuie sa aprecieze valorile proprii si apoi sa critice....:)
Trimiteţi un comentariu